Meseriaș din atelier în social media – noua generație de ”makers”
Este momentul să-i căutăm pe cei mai buni meseriași, fie ei mai vechi sau mai noi, prin ateliere, acolo unde pasiunea lor de-o viață nu moare niciodată.
Știu că peste tot auzim la oameni ”ehee, s-au dus meseriile de altădată!”, iar vremurile bune încep să dispară. Este adevărat că, mulți dintre meseriașii acelor vremuri își anunță retragerea la umbra unei pensii mai mult sau mai puțin satisfăcătoare.
Păi uite la geamgiul care încă de pe vremea când ”ochiurile” de sticlă nu erau înlocuite de termopanele de acum, își păstrează și acum aprecierea și loialitatea față de vechile valori. Și continuă zi de zi să lucreze, să taie geamuri, într-un atelier ”birou” amenajat într-un intrând de clădire, cu toate cele necesare întâmpinării clienților și preluării comenzilor zilnice. Și ai să-l auzi adesea spunând cu regret că meseria asta va dispărea, și nu o să mai aibă nimeni cine tăia geamuri. Acum sticla este adusă din țări cu faimă comercială, ca Germania, Franța, Olanda, dar pe vremea lui, mulți meseriași geamgii stăteau la coadă, la fabrica de la Scăieni , județul Prahova, să cumpere foile de sticlă atât de necesară.
Nici cizmăria nu mai este la mare căutare în rândul tinerilor aspiranți la o meserie bănoasă. Ei văd în ea o îndeletnicire mai ”murdară”, ca să-i spunem așa. Unde mai pui că, mai tot timpul, într-un astfel de atelier, ba miroase puternic a solvenți din soluțiile de lipit, și apoi lucrând cu ele te murdărești constant pe mâini. Dar chiar și așa, astăzi mai toți, tineri sau bătrâni, ne ducem încă încălțămintea la reparat... ca să vezi! Din cauza veniturilor modeste, mulți oameni preferă în schimb să cumpere încălțăminte ieftină, second-hand, deseori importată, care se strică și mai ușor și nu mai poate fi reparată, astfel că drumul la cizmar nu mai este o opțiune. Pe de altă parte, trebuie să-i menționăm aici și pe cei care știu să aprecieze o încălțăminte bună, din piele, super comodă, chiar dacă este mai veche și la care nu vor renunța ușor atâta timp cât poate fi reparată.
M-am focusat până aici pe două dintre cele mai cunoscute meserii din ateliere, despre care am vrut să ne amintim împreună cum funcționau cândva, cu ani buni în urmă și cum le regăsim acum pe la vreun parter de bloc sau într-o anexă de clădire veche. E un tablou destul de trist, aveți dreptate. Să vezi cum pricepuții acestor meșteșuguri se pensionează unul câte unul, neavând practic ocazia să școlească la rândul lor tineri dibaci care să deprindă din experiența celor mai buni, meseria și să o practice cel puțin cu aceeași pasiune și implicare.
Lăsați copiii să-și aleagă meseria
Și uite că încet, încet, tot la voi (noi) adulții (părinți) ajung cu chemarea mea și în acest articol. Și vă încurajez să vă apropiați copiii de meserii, fie că le povestiți de atelierele de altădată, fie că îi îndrumați către unul în care să experimenteze efectiv ce înseamnă să fii ucenicul celui mai priceput meseriaș din localitate.
Recunoaștem sau nu, știm bine că după revoluție, multe familii tinere pe atunci, și-au obligat copiii să facă carte, spunându-le aprig ”să nu care cumva să-mi ajungi pe șantier!”. Hm, și ce-ar fi fost așa amarnic de greșit de s-ar fi întâmplat așa?...mă întreb eu acum, uitându-mă la economie și mai ales la piața muncii din țara asta.
De câteva decenii bune, iată că am creat într-un număr foarte mare, tineri cu studii superioare, pregătiți să fie ulterior absorbiți de corporații, oferindu-le joburi diverse, majoritatea cu activități la birou, unde 8 ore sunt practic cu ochii ațintiți într-un monitor. Acum ei sunt deja arhitecți, ingineri, programatori, ca un rezultat clar al automatizării și mai puțin, spre deloc, al lucrului cu mâna ce presupune o meserie practică și un meseriaș.
Meșterii acum "rebranduiți" - MAKERS
Orice lucru care piere, lasă loc altuia mai bun. Și personal chiar cred asta cu putere. Este de ajuns să deschid youtube-ul și să nu mă mai satur de răsfoit conținului diverselor video-uri cu soluții tehnice pentru orice meșter sau nu, dorește să facă ceva în regim propriu – DIY "do it yourself". De câte ori nu v-ați lăsat și voi intrigați de ele, având ocazia să cunoașteți pas cu pas în ce constă întreg procesul de fabricație din spatele multor produse, obiecte pe care le folosiți zilnic.
Uite așa am găsim în spațiul virtual, mutat cu tot cu casă din atelier, pe meșterul devenit acum ”maker-ul” – persoană creativă, care reușește să devină o adevărată curiozitate pentru cei din jur, desprins fiind chiar din rândul celor cu studii superioare, cu joburi de birou.
Cu siguranță cunoașteți măcar un proiect handmade, la care sunteți deja abonați în newslettere sau pe care-l urmăriți cu regularitate în social media. Fiecare dintre acești microîntreprinzători poartă cu ei o poveste în care spun cum plăcerea pentru ”lucrul de mână” i-a determinat să achiziționeze mai multe unelte, un spațiu de depozitare și unul de lucru care s-a transformat într-un atelier în toată regula.
Acești "makers", cum i-am numit încă de la începutul articolului, sunt într-o contiunuă descoperire și dezvoltare a lor ca meșterii ai viitoarei generații. Iar spre deliciul celor de mai sus vorbite, am selectat mai departe pentru voi, și câteva exemple în care regăsim makers (alias meseriași) la treabă, în atelierele lor, și pe online:
ATELIER NICHITA , Constanța
ATELIER DANIEL SAVU , Brașov
ATELIER CER.AMICA, Baia Mare
DURBANE URBANE, Brașov
MR. MASTER, Brașov
WOLLY – jucării de îmbrățișat, Brașov
ATELIERUL ZÂNELOR, București
HART – Atelier pălării
Te invităm să citești și alte articole de pe blogul nostru. Și dacă ți-au plăcut nu ezita să le împărtășești și prietenilor tăi... sau dușmanilor... de ce nu.