Fiecare pe „felia” lui sau de ce a apela mai des la profesioniști îți va face viața mai confortabilă, nu mai complicată
Trăim o eră plină de oportunități, una în care tutorialele te așteaptă adesea la un click distanță și-n care ai, ca niciodată până acum, șansa de a-ți dezvolta anumite abilități, din confortul propriului cămin adesea și la costuri extrem de mici, dacă nu chiar nule în anumite cazuri. Nivelul nu va fi unul de excelență însă, contrar a ceea ce ar putea unii crede, acesta e un avantaj. Motivul e simplu – poți practic să-ți îndeplinești o dorință mai veche, îți poți testa capacitatea de a te adapta la nou și, cel mai important, o poți face într-un mod non-formal și confortabil. Pur și simplu pentru că-ți face plăcere. De drag, pe scurt. N-ai parte așadar de stres și nici nu va trebui să suferi din perspectiva unor sacrificii multiple, inerente…
…Pentru că, dacă e să fim drepți, excelența comportă aproape de fiecare dată această asumare – a împlinirii unei meniri. E un proces de lungă durată acesta, unul care însumează ani mulți de studiu, bătut pe la porți închise, întrebări și sudoare, până când rezultatele ajung să-și facă simțită prezența. Rezultate pe care, din păcate, extrem de rar le sărbătorim pe
de-a-ntregu'. Poate pentru că nu există o cultură de masa în acest sens. Uite, îi celebrăm pe atleți și pe sportivi și suntem obișnuiți să înțelegem munca titanică și eforturile din spatele succeselor lor. Atunci când discutăm însă despre profesioniști „normali”, despre oameni cu rezultate faine în meseriile și domeniile lor, n-o facem aproape niciodată. Și poate că ne-ar ajuta mai mult, pe toți și pe fiecare în parte, dacă lucrurile s-ar schimba în acest sens.
Vezi tu, într-o comunitate, eforturile individuale contează enorm. De la tâmplar la electrician, de la sudor la faianțar, de la inginer la mecanic, de la profesor la zugrav, de la tapițer la IT-ist și așa mai departe, fiecare „bucățică” în parte creionează încet dar sigur un întreg. Un întreg pe care nu-l vedem neapărat, dar pe care îl numim totuși confort. Și înspre care tindem. Acasă. La muncă. În timpul liber. În fiecare zi. Ne-am obișnuit cu un anumit confort, chiar dacă gradele de comparație diferă încă din păcate, din motive obiective, și dac-am fi dispuși ca acest lucru să se schimbe, am vrea să se întâmple doar în sens pozitiv. În sus, pe scurt. Ce am omis însă, în majoritate, e acea recunoștință pentru fiecare om care ne-a facilitat, în pătrățelul lui, în bucățica sa profesională, acest confort – pentru că foarte mulți oameni au contribuit la el, poate fără să ne dăm seama.
De ce nu am gira astfel mai des eforturile acestor oameni? E-adevărat, conjunctura ne face uneori să credem că le putem face și noi munca, economisind bănuți pe care-i drămuim poate mai greu și de care avem atâta nevoie. Rezultatul final va fi însă arareori unul mulțumitor în acest caz. Da, tutorialele ne vor putea ajuta, dar nu vor putea compensa nici lipsa de experiență, nici anii mulți de studiu din spate și nici flerul sau cunoștințele acumulat în timp. Ieftin e prea scump”, spune un dicton, iar uneori acest lucru e extrem de real pentru că riscăm să ne întoarcem în curând în același punct, cu o gaură și mai mare de astupat, cu un proiect mai laborios de rezolvat și, la finele zilei, cu o notă de plată sensibil mai încărcată. Iar dacă e să continuăm să ne încăpățânăm, premisele unui dezastru încep să se nască… și-apoi, mai devreme sau mai târziu, asumarea că a fost vina noastră va trebui să vină. Iar sentimentul acela, crede-ne, nu-i deloc unul dintre cele plăcute.
…Și-ar fi și factorul timp de luat în calcul. Am căzut deja de acord că aceasta este „moneda” cea mai importantă. Nici n-ar mai trebui astfel să discutăm mai departe despre oboseală, despre frustări sau despre nervi gratuiți. Evitabile de altfel, nu-i așa? Ce poate fi, la finele unei săptămâni lungi, mai puțin plăcut decât să realizăm că ne-am învârtit într-un cerc metaforic din care-am fi putut ieși în doar o oră, cu ajutorul unui om cu adevărat priceput pe „felia sa”? Dintre lucrurile controlabile cel puțin, firește, pentru că aici se întâmplă să putem avea deopotrivă control și liber arbitru. La urma urmei, la rândul nostru, fiecare în parte și-a câștigat dreptul la confort întocmai pentru că, pe a sa felie, a fost lăsat să-și exerseze abilitățile și valențele.
Acesta este motivul pentru care am ales să celebrăm oamenii „normali” – eroi despre care s-au scris prea puține cărți, dar care, prin eforturile lor, ne fac viața un pic mai simplă în fiecare zi. Și care au darul să ne mai taie din gânduri sau din temeri. Oameni care au muncit și muncesc cu pasiune și drag și pricepere. Oameni care știu cum să facă treabă bună și știu că „să meargă treaba!” nu-i doar un dicton ci un mod profesional de viață, indiferent de domeniul de activitate. Oameni așa ca tine. Cu gândul la ei, cu gândul la tine, cu gândul la toți cei care înțeleg că-i va costa mult mai mult să încerce să replice în câteva minute eforturile dobândite de profesioniști în ani sau decenii, am creat astfel platforma care să îi apropie. Care să te apropie de ei. Care să vă apropie: www.sameargatreaba.ro. Și nu, crede-ne, nu te va costa absolut nimic să o încerci. Te va ajuta însă din plin, promitem.